i was born in a system...

Viata nu te trateaza mereu asa cum vrei tu....am realizat inca o data acest lucru. Te trezesti intr-o dimineata si observi cat de mic esti in lumea asta. Bunicul meu spunea ca in viata faci 99% ce trebuie, ce e legal , ce e responsabil si ce vor alti oameni sa faci, doar 1% iti revine tie.Apoi ma gandesc eu, unde mai e libertatea de care tot vorbim? Practic ea nu exista, mereu esti constrans de ceva.Intri intr`un vortex din care iesi numai dupa ce se termina tot.
Ma aflu intr`o perioada in care judect de 3 ori ce fac, este mai sigur si deci am "grija" de mine. In jurul meu sunt 2 tipuri de oameni, cei care lucreaza si is atata de ocupati incat nu au timp sa observe ca afara e primavara, sunt bagati intr`un ciclu birou-pat din care ies vinerea si intra lunea cu o fata lunga si o iau iar de la inceput.Apoi sunt cei care nu lucreaza ,care au timp de primavara si sa opreasca sa vada cum se roteste lumea, dar nici ei nu sunt prea fericiti . Nu lucrezi , este egal ca nu ai leafa ,este egal ca cer de la parinti, nici asa nu e bine. Ori sunt eu prea pesimista si nu vad partile bune , ori e trist ce se intampla.
E trist sa realizezi cum treci prin viata fara sa ai parte de libertate absoluta. Suntem ca niste furnici care lucreaza pentru un lucru atata de mare incat este greu si sa ni`l inchipuim. "Fericire" este cuvantul care defineste telul nostru in viata, ca in fond atat ne revine noua din tot ce se intampla in jur. Suntem constienti de incalzirea globala, de disparitia anumitor specii de animale, de coruptie, revolutii, cutremure, reciclare dar cand trebuie sa facem ceva realizam cat de insignifianti suntem si ca nu putem actiona individual.Astfel psihologia multimilor este pusa in aplicare doar la obiective politice iar noi nu ne dam seama cat de manipulati suntem. Traim intr-un sistem care este atat de bine conceput incat nici nu ne dam seama cat de mici suntem!